Autor: prof. Alexandru Ciubîcă (Târgu-MureÅŸ)Pagini regăsite ÃŽn evoluÅ£ia demografică a Transilvaniei ÅŸi în repartizarea etnică a populaÅ£iei, timp de două secole, până la Marea Unire, au avut un impact deosebit măsurile motivate politic aplicate de autorităţile maghiare, cu scopul de a inversa raportul dintre majoritatea românescă ÅŸi naÅ£ionalităţile minoritare, în special cea maghiară. Mijloacele întrebuinÅ£ate au fost extrem de diverse: pe lângă cele discutate de-a lungul timpului la rubrica Pagini regăsite, putem menÅ£iona admiterea existenÅ£ei doar a învăţămâtului primar confesional în Limba Română (plătit de comunităţile locale), obstrucÅ£ionarea misiunii spirituale a Bisericii Ortodoxe, permisiunea de a ridica doar lăcaÅŸuri de cult din lemn, încercarea de maghiarizare a cultului ortodox (Episcopia de la Hajdudorog, de exemplu), maghiarizarea numelor de persoane ÅŸi a toponimiei, cenzurarea cărÅ£ilor ÅŸi a publicaÅ£iilor periodice (ÅŸi acestea restrânse sever din punct de vedere numeric), interzicerea manifestărilor publice cu implicaÅ£ii naÅ£ionale sau supravegherea poliÅ£ienească strictă a acestora etc.. De unele din aceste aspecte ale încercării de „fabricare” de unguri prin deznaÅ£ionalizarea românilor (proiect care, în parte, s-a ÅŸi realizat, uneori cu un rezultat nescontat nici de autorităţi, ca pe Valea Nirajului de pildă) ne-am ocupat în articole publicate în anii trecuÅ£i (vezi colecÅ£iile „Condeiul ardelean” ÅŸi „Cuvântul liber”). Ca o completare la articolele anterioare, credem că este util ÅŸi instructiv pentru cititori să ia cunoÅŸtinţă ÅŸi cu rezultatele primului recensământ efectuat de Statul Român în Transilvania ÅŸi în Banat; statistica aceasta, cuprinsă în „Buletinul Statistic al României” (iulie-decembrie 1923), corectează viciile de procedură de la recensământul maghiar din 1910 ÅŸi - poate cel puÅ£in la fel de important - ea reflectă opÅ£iunile respondenÅ£ilor în lipsa oricărei constrângeri. Din ea rezultă discrepanÅ£a dintre procentajul diverselor etnii ÅŸi ponderea lor în centrele urbane ÅŸi, de asemenea, o pondere, am spune invers proporÅ£ională cu raportul numeric între naÅ£ionalităţi, în ceea ce priveÅŸte ocupaÅ£iile industriale ÅŸi comerciale, principalele furnizoare de capital ÅŸi de bunăstare colectivă ÅŸi personală. Statistica reflectă, practic, situaÅ£ia ab initio de la care trebuia să plece Statul Român în revenirea la niÅŸte raporturi normale, bazate pe egalitate între cetăţenii transilvăneni ai României Mari. O sinteză a acestei statistici o aflăm în editorialul Gazetei Oficiale a OraÅŸului Târgu-MureÅŸ, „ORAÅžUL”, Anul II, Nr. 17, din 18 august 1924, p. 151-152, nesemnat, ÅŸi pe care îl reproducem în întregime în cele ce urmează. Am păstrat ortografia timpului ÅŸi am sesizat cele câteva greÅŸeli de limbă. Sublinierile aparÅ£in autorului editorialului. „După datele din 1920, numărul locuitorilor din Transilvania ÅŸi Banat era de 5.114.124, răspândiÅ£i pe o suprafaţă de 102.200 km². Repartizând locuitorii după naÅ£ionalitate, avem pentru acel an următorul tablou: Români.......................2.930.120 Unguri.........................1.305.753 Germani.........................539.427 Evrei...............................181.340 AlÅ£ii.................................157.484 Comparată cu statistica din 1910, avem în 1920 o scădere de 135 mii locuitori. Această micÅŸorare de populaÅ£ie se datoreÅŸte pe deoparte expatrierii multor unguri, cât ÅŸi pierderilor cauzate în timpul războiului, când ÅŸi naÅŸterile au fost în număr mult mai redus ca în anii normali. De remarcat este, însă, că populaÅ£ia românească totuÅŸi a crescut ÅŸi în acest interval, fapt care-ÅŸi găseÅŸte explicaÅ£ia atât în repatrierea familiilor româneÅŸti din America ÅŸi de pe acele teritore [=teritorii] ale fostei monarchii cari nu au revenit României, cât - mai ales - prin stabilirea în anii din urmă în Ardeal a numeroÅŸi militari, profesori ÅŸi funcÅ£ionari de origine din alte Å£inuturi româneÅŸti. ContribuÅ£ia acestora din urmă la creÅŸterea populaÅ£iei româneÅŸti se observă în deosebi în comunele urbane, astfel numărul românilor la oraÅŸe a crescut cu peste 62 de mii locuitori. Dimpotrivă, numărul ungurilor se află în scădere foarte evidenÅ£iată [sic!]: la oraÅŸe a scăzut cu 100 mii de locuitori faţă de anul 1910. De amintit că scăderea populaÅ£iei maghiare e datorită ÅŸi faptului că evreii la statistica din 1920 au fost scoÅŸi din rubrica ungurilor, contrar cu stasticele din 1900 ÅŸi 1910. Elementul românesc e însă covârÅŸitor la sate, aproape în toate judeÅ£ele din Ardeal ÅŸi Banat, cu excepÅ£ia judeÅ£elor din Secuime: Ciuc, Odorheiu ÅŸi Trei-Scaune. TotuÅŸi, ÅŸi în acestea, în afară de judeÅ£ul Odorheiu, ungurii n'au decât o majoritate relativă. ÃŽn judeÅ£ul nostru, numărul ungurilor nu întrece azi decât cu vre-o 3 mii pe al românilor. Ungurii se mai găsesc într'o proporÅ£ie însemnată în judeÅ£ele: Bihor, BraÅŸov, Sălaj, Cojocna. Numărul cel mai mare al Românilor a fost în anul 1920 în judeÅ£ele CaraÅŸ-Severin, Bihor, Hunedoara, Arad, Solnoc-Dobâca, Cojocna, Alba de Jos, TimiÅŸ-Torontal, Sătmar, Sălaj, Turda ArieÅŸ, cele mai româneÅŸti în raport cu populaÅ£ia totală fiind: FăgăraÅŸ - 95,86 la sută, Hunedoara 84,45 la sută, Solnoc-Dobâca - 81,28 la sută. ÃŽn majoritate relativă Românii se află numai în judeÅ£ele Târnava Mare ÅŸi BraÅŸov. Åžvabii au majoritate relativă în judeÅ£ul TimiÅŸ-Torontal, iar SaÅŸii sunt pretutindeni în minoritate, fiind într'o proporÅ£ie mai însemnată în Târnava Mare, BraÅŸov ÅŸi Sibiu. Evrei[i] sunt mai numeroÅŸi în judeÅ£ul Maramurăş (20 la sută). Foarte nefavorabil se prezintă însă proporÅ£ia elementului românesc în comunele urbane faţă de celelalte naÅ£ionalităţi. DeÅŸi majoritatea absolută n'o are nici o naÅ£ionalitate în ce priveÅŸte totalul populaÅ£iei orăşăneÅŸti, totuÅŸi majoritatea relativă este de partea ungurilor, cu 45,79 la sută, după care urmează Românii cu 25,18 la sută, apoi germanii (ÅŸvabii ÅŸi saÅŸii) ÅŸi evreii. Românii au avut majoritate în anul 1920 în: Abrud, Alba-Iulia, Baia-Mare, CaransebeÅŸ, Deva, FăgăraÅŸ, Gherla, HaÅ£eg, Ocna Sibiului, Orăştie, SebeÅŸul-Săsesc; Ungurii în oraÅŸele: Aiud, Baia Sprie, Arad, BraÅŸov, Cluj, Dej, Dicio-Sânt-Martin [Târnăveni], Gheorgheni, Hunedoara, IbaÅŸfalău [Dumbrăveni], Miercurea-Ciuc, Odorheiu, Oradea-Mare, Reghinul-Săsesc, Tg.-MureÅŸ, Turda ÅŸi Zalău. Germanii (saÅŸii ÅŸi ÅŸvabii) au fost în majoritate la BistriÅ£a, Careii-Mari, MediaÅŸ, Sibiu, SighiÅŸoara ÅŸi TimiÅŸoara, iar Evreii au avut majoritatea la Sighetul-MarmaÅ£iei. ÃŽn Cluj românii sunt în număr de 28.274, faţă de 41.583 unguri ÅŸi 10.733 evrei. - Noi [oraÅŸul Târgu-MureÅŸ] avem 7.500 români, faţă de 22.500 maghiar[i], 3.500 evrei ÅŸi 1.500 nemÅ£i ÅŸi alte naÅ£iuni. De remarcat că în oraÅŸe mari ca TimiÅŸoara, Oradea-Mare ÅŸi Arad numărul românilor e foarte redus (TimiÅŸoara - 15.892 români, faţă de 63.669 de alte naÅ£ionalităţi; Oradea-Mare - 8.441 români, faţă de 40.744 unguri ÅŸi 17.880 evrei; Arad - 12.469 români, faţă de 39.399 unguri ÅŸi 5.306 evrei). La Sighetul-MarmaÅ£iei, numărul populaÅ£iei evreieÅŸti e de două ori mai mare ca al românilor. Deasemeni, evreii sunt mai numeroÅŸi decât românii la Baia-Sprie ÅŸi în număr egal cu românii în oraÅŸele: Careii-Mari, Dej, Reghinul-Săsesc, Sătmar ÅŸi Åžimleul Silvaniei. Desimea [densitatea] mijlocie a populaÅ£iei e de 60 de loc.[uitori] pe km.p., cea mai deasă populaÅ£ie fiind în judeÅ£ele BraÅŸov (68), TimiÅŸ-Torontal (67), Arad (66), Târnava-Mică (65), iar cea mai rară în BistriÅ£a Năsăud (28), Ciuc (27). JudeÅ£ul nostru are o densitate medie de 52, iar oraÅŸul Târgu-MureÅŸ de 83. Cât priveÅŸte ocupaÅ£ia locuitorilor, 73% reprezintă agricultura. Procentul cel mai mare de agricultori îl are Târnava Mică 87,9%, FăgăraÅŸ, TimiÅŸ-Torontal, apoi CaraÅŸ-Severin, Arad, iar de comercianÅ£i - TimiÅŸ-Torontal, Bihor, MureÅŸ-Turda, Cojocna. O statistică a profesiunilor după naÅ£ionalitate nu s'a făcut încă, dar simpla constatare că numai 1/6 din întreprinderile industriale ÅŸi abia 1/4 din firmele comerciale - ÅŸi nici pe departe celea mai mari, au fost româneÅŸti, reiese că atât industria, cât ÅŸi comerÅ£ul se află în mâinile cetăţenilor de origină etnică străină. Se impune deci o politică de îndreptare conÅŸtientă, cu mijloace bine alese în favorul neamului care prin suferinÅ£e ÅŸi sânge a întemeiat prea frumoasa sa Å£ară. Aceasta se înÅ£elege nu prin slăbirea minorităţilor, ci prin întărirea elementului românesc.” Categorie: Istorie - CulturaAparut in : Nr. 353_7 - 20 octombrie 2016

Citește articolul complet pe Condeiul ardelean