Autor: Valeriu Tănasă (Agapiajudeţul Neamţ)Pentru că a înţeles şi s-a identificat cu starea iobăgiei, mai mult decât umilitoare, în care zăceau românii ardeleni de peste o mie de ani. Crăişorul munţilor a înţeles cu limpezime că Dumnezeu ne-a lăsat liberi - dar se ridică unele neamuri şi fură libertatea altora pentru huzurul propriu. Bravul Iancu este mare pentru curajul său. De la fraţii săi moţi a ştiut clar că frica vine de la diavol şi curajul de la Dumnezeu. „Un popor care nu este în stare a-şi apăra fiinţa şi patrimoniul naţional, nu este vrednic să trăiască…”, învaţă Mitropolitul Nicolae Colan al Ardealului. Un popor care se complace cu jugul iobăgiei şi nu se ridică la luptă înseamnă că e laş. „Murim mai bine-n luptă decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost pământ”, spune poetul Andrei Mureşanu. Credem cu tărie că şi în prezent Neamului Românesc i s-a confiscat libertatea în numele unui ideal fals. Dacă Uniunea Europeană ar avea în faţă pe Dumnezeu, credeţi că Regatul Unit al Marii Britanii părăsea conglomeratul de state cu orice preţ?! Mulţi români sunt convinşi că oficialii de la Bruxelles au agăţat în cui libertatea europenilor lăsându-se inspiraţi de forţa răului. Conducătorii de la Bruxelles nu-l iubesc pe Dumnezeu, l-au lăsat afară din cuprinsul Constituţiei europene. „Iancule mare, bravule tare Cu noi să fii.” Asta ne spune marşul închinat celui mai brav moţ care s-a născut vreodată sub soarele României. Îl mai au moţii în inimă pe Iancu? Dacă da, atunci cum de nu dau o replică mai viguroasă trădătorilor de la Cluj care vor cu orice preţ regionalismul Ardealului. Cât mai pot „acoperi” conducătorii actuala democraţie criminală pe care vor s-o impună cu orice preţ?! Cum sunt aşa de lipsiţi de milă când emigraţia românilor a speriat pe toţi străinii prin amploare din pricina sărăciei care i-a forţat să părăsească România?! De aceea este Iancul mare. De aceea, fiindcă şi după moarte este prigonit - a se vedea profanarea statuii eroului din Cluj!!! „Deşteaptă-te române din somnul cel de moarte În care te-adânciră barbarii de tirani.” Așa ne învaţă autorul Imnului Naţional. De şapte ori pe zi să citim Imnul. Şi să-l trăim ca pe Evanghelie. Înţelegem prin tiranie şi patimile noastre care ne ţin în chinga temniţei, anume: frica, laşitatea, beţia, ataşarea absolută faţă de cele pământeşti, lepădare de Dumnezeu, mândria, şi mai sunt încă două sute de tiranii, după Sfinţii Părinţi ai Filocaliei… Sigur că la astfel de tiranii face aluzie Andrei Mureşanu, fiindcă nu în zadar a fost numit de popor Preot al deşteptării noastre, iar de către Eminescu profet. „Şi bogat în sărăcia-i ca un astru el apune, Preot deşteptării noastre, semnelor vremii profet.” „Românilor, nu vă mai alegeţi conducători care nu-şi iubesc Țara!”, ne povăţuieşte marele filosof Petre Ţuţea. Iar acad. Leon Dănilă ne avertizează că „decât să căutăm o țară mai bună, mai bine găsim conducători mai buni să o conducă pe aceasta”. Fiind un om cu suflet curat, Avram Iancu a fost rănit adânc de răutatea şi nedreptăţile oamenilor, cu precădere de către Împăratul de la Viena şi sălbăticia nobililor unguri. De aceea a suferit o degradare spirituală, un soi de alienare care l-a adus în starea de a nu-şi mai aduce aminte de faptele din trecut decât în mod vag… Astfel s-a autoapărat sufletul său şi a rămas până la sfârşitul vieţii un om blând. Repetăm că foarte hain şi viclean s-au purtat cu dânsul comandanţii militari unguri, dar mai cu seamă Împăratul dimpreună cu miniştri săi care au nesocotit în mod inuman şi mişelesc drepturile şi libertăţile românilor din Ardeal. Politica nefastă a Habsburgilor i-a rănit sufletul şi Iancu nu poate scăpa de obsesia pieirii oricărei speranţe. Fiind nevoit a se culca sub cerul liber într-o noapte de vară, nu a reuşit să adoarmă. Deşi cerul era senin, nu se vedea nicio stea. Către miezul nopţii auzi deodată un bubuit de tunuri şi pe bolta cerului se iviră scrise cuvintele: „Creştinătatea nu mai este”. Apoi în aceiaşi clipă răsăriră mii de stele şi căzură lovindu-se una de alta într-o ploaie de foc, încât, de spaimă, căută să se ascundă ca să nu se aprindă. Cât de actuală este vedenia lui Iancu. Creştinătatea lipseşte din Europa. Sau nu se doreşte a mai fi. În cursul anului 1872, Iancu se simţea bolnav şi istovit de puteri. Secera morţii îl ajunge la Baia de Criş în 10 septembrie. S-a culcat seara pe o rogojină, în cartierul său obişnuit, în casa brutarului Ion Stupină, zis Leiber. A doua zi şi-a dat sufletul în urma unei hemoragii, înfrânt acum definitiv de „viforniţa timpului”. Nu avea nimic asupra lui decât o năframă zdrenţuită, fluierul de cireş şi jalba către împărat, unsă şi mototolită. Avram Iancu scrie una din paginile cele mai frumoase ale istoriei României. O adevărată pagină de filocalie, judecând după curajul fizic în faţa morţii, cât şi pentru detaşarea şi dispreţuirea celor văzute. Aşa se face că - ideal şi raţional -, l-am aflat înfăţişat pe Avram Iancu într-o pagină a Filocaliei cu numărul şase, tradusă în româneşte de părintele Dumitru Stăniloae: „Credinţa este puterea care ne face să murim pentru Hristos de dragul poruncii Lui şi să credem că moartea aceasta este pricina vieţii. Ea ne face să socotim sărăcia ca bogăţie, neînsemnătatea şi umilirea ca slavă şi cinste adevărată; iar când nu avem nimic, să credem că stăpânim toate (2 Corinteni VI, 10), mai bine zis că am dobândit bogăţia cunoştinţei lui Hristos cea nepătrunsă (Efeseni III, 8). Ea ne face să privim toate cele ce se văd ca ţărână şi fum” (Cap. 10 Sfântul Simeon Noul Teolog). Această dispreţuire faţă de toate ale lumii, Avram Iancu a luat-o de la bravii săi moţi. Credem cu tărie că acesta este secretul prin care românii ardeleni au răzbit prin istorie, iar atunci când a sosit clipa, Domnul i-a aşezat stăpâni în Ardeal. „Iancule mare, bravule tare, cu noi să fii”!!! Stă în puterea credinţei noastre ca România să nu mai fie sfâşiată, ca de pildă în 1940. Dacă dorim ca istoria să nu se mai repete, atunci să avem tot timpul inima şi mintea lipită de Sfânta Treime. Că numai Sfânta Treime are puterea să ţină unite cele trei ţări româneşti. Aşa să ne ajute Dumnezeu!Categorie: Eveniment
