Ca prin minune ajunge în dreptul tău şi pe sub ochelarii fumurii îţi aruncă o misterioasă privire – ţi-o aruncă ca pe un os la care lingi cât e duminica asta ploioasă de lungă, tot întrebându-te oare ce-o fi vrut să-ţi transmită, ce gânduri sau spaime sau frământări sau tainice promisiuni ascunde în spatele ochilor săi răscolitori...?
