Urmărim scena cu oarecare amuzament: un tătic iese pe uşă cu prichindelul de mână, traversează razant curtea grădiniţei spre capătul ei, ajunge într-un punct anume aproape de gardul care delimitează curtea grădiniţei de o clădire sediu de firmă, îl ridică pe copil, îl pasează cuiva peste gard şi apoi se înalţă şi el graţios şi sare...
