Fata nu ajunge la sfârșitul cuvântului, că o îneacă plânsul. Un plâns jalnic, presarat cu sughițuri. Nu asteaptă să i se răspundă, că își şi reazimă căpșorul de pieptul profesoarei. Doamna e tânără, are vocea caldă și sufletul bun. Vrea să o ia în brațe și să o strângă la piept. Asta și face. Ce să-i mai spună? Ce scuză să găsescă?
