Lasă-mă, Doamne, între pietre-o piatră

Lucian Avramescu O, Doamne, m-ai scutit întâi de voce Lăsat ca un perete fără gură Și-ai luat la rând firava mea făptură Strivind-o ca un uriaș atroce Nu sunt în stare să-l repet pe Iov Cărat-am în spinare de prin sate Comori de piatră trist abandonate Iar Maicii i-am clădit înalt alcov Cu ce-am păcătuit? […]


Citește articolul complet pe Ziarul de Prahova

Alte știri din Ziarul de Prahova