Ea – biata Kniga, el – bietul Karandaş

Florin Tănăsescu   Erau ultimii care au rămas în şcoală după ce tovarăşul Stalin avea să moară. În ultima bancă stătea Kniga. Adică, Guma. În penultima, Karandaşul. Creionul, adică. Atunci când învăţătoarea striga catalogul, se întâmpla aşa: „- Kniga!/- Priezient !”. „Karandaş – Die faţă!”. Maica Rusie? – „Absentă, ducă-se-n pustii!”, striga o clasă-ntreagă. Karandaşul […]


Citește articolul complet pe Ziarul de Prahova

Alte știri din Ziarul de Prahova