Florin Tănăsescu Ana o chema. Trecea în fiecare dimineaţă de început de ianuarie pe la fereastra mea. Era călare pe un cal ce strivea cu copitele vechiul an. Domnişoara, din ce în ce mai des, râdea de mine. În urmă cu ceva timp, îmi făcuse cu ochiul. Drept mulţumire, i-am dat o Floare-de-gheaţă. A suflat […]
