Noaptea minții și întuneric veșnic răsfrânt asupra cetățeanului care cotizează la stat până dă în apoplexie, dar când statul hulpav și nemernic trebuie să facă, o dată în viață, un gest salvator, nu-l face pentru că nu are cu ce. Și nu are cu ce pentru că nu vrea. Nici cu autoscara măcar, altă dotare la fel de importantă precum îi este bucătarului cuțitul, lucrurile nu au stat așa cum ar fi trebuit. Explicații îmbârligate, umeri arcuiți, vom analiza, vom vedea, vom face o comisie. Comisiile sunt la noi un fel de colivă, cum e în sud, sau colacii pe aici, după ce moare cineva. Vine comisia și anunță ea, când o fi, ce s-a concluzionat, știți povestea. După care totul pică în uitare pentru că o altă nenorocire vine la scurt timp.
