Urăsc lenea. Așa sunt eu. Nu e o laudă, dar nu mi-a plăcut niciodată să mă plâng, n-am așteptat să vină altul și să facă în locul meu. Lenea cred că e acum o cucoană mai mare ca niciodată. Am fost învățat de mic să nu aștept de la nimeni. Cu toate acestea, naivitatea m-a lovit puternic în figură. M-am învățat minte, sper să nu fie prea târziu. M-a pus nebuna asta de meserie să urc pe dealuri, să ajung la un sălăjean, la un fermier care muncește de dimineața…
