Înainte de 1989, bunicul meu (un om pe care tare mult l-am iubit) era căruțaș la CAP. Mi-am petrecut vacanțele de vară alături de Nicolae. Mă ducea zilnic cu căruța. Mi-a rămas ceva în minte. El ducea mortul la groapă, el ducea mirii la primărie, iar apoi la biserică. Nu erau tractoare disponibile, iar Buceagul cooperativei era mereu ocupat sau stricat. Așa că mortul era dus doar cu căruța. Murise un bătrân în sat, iar moșul meu l-a dus la groapă cu căruța și caii CAP-ului. Îmi amintesc perfect că… Articolul România, în copârșeu apare prima dată în Magazin Sălăjean.
