Mai sunt câteva zile până la Crăciun. În oraș este o forfotă de nedescris. Parcă totul se transformă într-un bâlci. Îmi văd amici, mulți amici, bărbați în toată firea, pozându-se îmbrăcați în pijamale și stând lângă false șeminee, ținând în mână câte o cană ce lasă impresia că este plină cu ciocolată caldă. Uneori am impresia că ne-am tâmpit de tot sau am devenit eu un neadaptat. Este posibil să fiu de școală veche, unul pentru care Crăciunul înseamnă liniște, smerenie, bucuria de a colinda împreună, de a sta la…
