E dimineață, e devreme și e mult prea frig pentru perioada asta de octombrie. Am ajuns ajuns lângă piață, o piață simplă, de comună, locul unde oamenii nu doar vând și cumpără, ci unde este și un spațiu de socializare. Lângă piață, pe iarbă, zăresc o mulțume de oale, căldări, ceaune, iar gândul îmi sare la oala din aluminiu pe care bunica mea o folosea doar pentru mămăligă. N-am înțeles niciodată de ce folosea doar oala respectivă pentru a fierbe mălaiul. Și era bună mămăliga pe care o făcea bunica…
