Am ajuns în Măeriște în jurul orei 8, iar frigul m-a lovit în creștet. Urma să întâlnesc niște oameni dedicați misiunii lor de a-i ajuta pe cei aflați în suferință, pe cei care fug din calea gloanțelor, dar și a răutății umane. Undeva, la ieșire din Măeriște e forfotă, am intrat într-o clădire albă, iar încăperile erau pline cu saltele, cu pachete, medicamente, prosoape, șosete de lână, scutece pentru copii, toate strânse, selecționate și împachetate pentru a fi trimise urgent acolo unde este nevoie, la refugiații care au nevoie cu…
