Daniel Săuca Astăzi, „memoria” se poate stoca și pe unități portabile, din ce în ce mai minuscule. E încorporată și „memoria lumii”, e poate numai „memoria individuală”. Oricum, memoria poate fi păstrată ori ștearsă. Fără durere. Nu e nevoie, de pildă, de o operațiune de „mankurtizare”. Romanul „O zi mai lungă decât veacul” de Cinghiz Aitmatov a dezvăluit legenda: tortura prin care un prizonier uită totul esențial și devine un sclav „perfect”. Un personaj fără memorie. Veți zice că nu există nicio legătură între memoria umană vie și memoria „salvată”…
