Am un singur televizor în casă, dar și pe acela îmi vine să-l arunc. De ani buni nu mai urmăresc programele de știri ale unor tembeliziuni care nu fac decât să agite și să-ți lase impresia că deja a venit sfârșitul lumii. Am renunțat și sunt mult mai fericit. Am învățat să mă bucur de lucrurile simple, mărunte, de cele cu adevărat importante în viață. Desigur, din nefericire încă mai am de luptat cu sclavia, o dependență de prezent, de mașinile care înghit bani cu nemiluita, de telefoanele scumpe, vacanțe… Articolul Democrația și setea de putere apare prima dată în Magazin Sălăjean.
