S-a trezit din coma care a durat câteva săptămâni. Mă fixează cu privirea, iar capul începe să-i tremure. Am emoții, tremur și eu, simt cum niște lacrimi nesimțite îmi scaldă coada ochiului. Mă cred un curajos. Pe dracu’! Nu l-am văzut de câțiva ani. Îmi întinde piciorul. Îi iau laba piciorului în mâini și îi spun să mă ierte că nu l-am vizitat până acum. Simt că se îneacă, dar mâna grijulie a tatălui său alunecă ușor sub bărbia lui Andrei. Totul revine la normal, respirația se stabilizează, iar trupul…
