Cu o nobilime românească şi conducere proprie de-a lungul Evului Mediu (“au o limbă mult mai frumoasă şi mai apropiată de cea italiană, mai ales maramureşenii; ei nu sunt supuşi nimănui, liberi, nu slujesc până azi nici unui stăpân”, scria Miron Costin), protejat ca o fortăreaţă de Munţii Gutâiului, Ţibleşului, Rodnei şi Maramureşului, şi scăpat […]
