Uitându-mă adânc peste umeri mi-aduc aminte de bunița. Îi spuneam bunița dar de fapt era străbunica. Într-o discuție cu mamaia (de fapt bunica) îi spunea că Leana lu’ Chiriloaie a rămas cu ața de la mămăligă. N-am prea înțeles atunci ce vroia să spună. Abia peste vreo doi ani m-am dumirit. Într-o vară, când […]
