„El este cel care după ce-mi înțeapă pupila, așterne penumbră peste vise. Când îmi străpunge tâmpla, așterne penumbră peste regrete. Dacă îmi intră prin piept, se învârte, face un fel de rotocoale spiralate, după care iese în liniște către dealul de vizavi. De acolo, câteodată, îmi răspunde ca un bucium, alteori, ca o trompetă răgușită […]
