Ziare pe orase din judetul Covasna

» Balvanyos» Baraolt» Covasna» Intorsura Buzaului» Sfantu Gheorghe» Targu Secuiesc
Covasna

Reviste din Covasna

Nu am gasit nici o revista din acest judet

Agentii din Covasna

Nu am gasit nici o agentie de presa din acest judet

Ultimele stiri din Covasna

Ziarul "Covasna Media"

Ziarul "Condeiul ardelean"


» De veghe la hotare - ca România să nu intre în uitare

Primim pe internet „Învăţăm din istorie că omul nu poate învăţa niciodată nimic din istorie” (Hegel) Suntem prizonieri ale unor vremi în care forţele întunericului au învins mintea majorităţii cu propriul nostru accept. Pe de altă parte, suntem martori ale unor căderi înfricoşătoare. Este vorba de o prăbuşire în neant de pe orbita credinţei, dar criza este şi mai violentă în zona politică. E posibil ca din armata aceasta de politicieni să nu avem niciun creştin. Să nu avem măcar un om politic care să creadă cu adevărat în Dumnezeu. E un pericol îngrozitor pentru noi, ţinând cont de faptul că Socrate spunea, fără drept de replică, „omul care nu crede în Dumnezeu este ciuma societăţii”. Pe acest fond de apostazie generalizată, forţele răului încearcă să rupă unitatea dintre români prin diversiune, ca apoi să dezmembreze Ţara. Acum vreo şapte ani un scriitor important din Maramureş mi-a spus o vorbă care mă mai arde după atâta amar de timp. Spunea dânsul că preferă Budapesta în locul Bucureştilor, fiindcă este autostradă şi ajunge mai repede să îşi rezolve problemele. A mai invocat şi alte avantaje. E clar că asistăm la o scindare a conştiinţei naţionale a unora din românii ardeleni. Să-i amintim distinsului intelectual cum gândeau un grup de ţărani ardeleni în secolul XVIII. „Nu ne putem mira îndeajuns care e pricina că voi ungurii ne-aţi apăsat pe noi într-atâta şi ne-aţi aruncat după cap jugul iobăgiei, când noi suntem şi am fost totdeauna mai mulţi decât ungurii şi, ce e mai mult, suntem şi mai demult decât voi în această ţară, căci suntem rămăşiţele încă a vechilor daci” (Memoriul unor ţărani ardeleni, circa 1770, după D. Prodan, Supplex…, p. 220). Deci noi am uitat tot. E jalnic. Atunci s-a zis cu noi! Acum să luptăm împotriva acestui uriaş păcat al oamenilor care este uitarea, prin prezentarea martiriului Protopopului Aurel Munteanu din Huedin. De menţionat că a fost una din cele mai oribile crime ale secolului XX. „Asasinarea protopopului care a fost schingiut timp de 4 ore în centrul oraşului de o bandă formată din 21 de unguri. Gardianul Gheorghe Nicula, care i-a sărit în ajutor, a îmbrăţişat aceeiaşi soartă. Martiriul celor doi este demn de Vieţile Sfinţilor. Dar cum s-a întâmplat omorul în plin secol XX! 10 septembrie 1940, Huedin. Dimineaţa. Protopopul merge spre locul unde trebuia să oficieze slujba de înmormântare a unui enoriaş. Acostat de o bandă de unguri, începe martirajul. Chinurile primilor creştini nu au atins gradul de suferinţă morală şi fizică prin care a trecut preotul român. A fost făcut „popă hoţ” şi „valah împuţit”. I s-au smuls părul şi barba cu carne cu tot. Cu un sadism de nedescris, ungurul Budai Janos Gyezu i-a înfipt în gură un baston de mai multe ori până a reuşit să-l scoată prin ceafă. La spectacol asistau soldaţi unguri nepăsători. Lovit, călcat în picioare, sfârtecat, protopopul aştepta împăcat moartea. Cu un curaj vrednic de cinste, gardianul public Gheorghe Nicula a sărit în ajutorul protopopului, suferind şi el moarte de martir. Criminalii au aruncat cadavrele sfârtecate într-o groapă pe moşia grofului Banffi. Nici măcar după zece zile nu i s-a permis preotesei să-i înmormânteze creştineşte. Asasinii erau localnici din Huedin şi satele învecinate: Gall Ferencz din Saula, fraţii Geza şi Erezey Cizmar, Szeheres Janos din Pricalat, Mathe Ferencz, Koszma Andras Bartha, Kudar Ianos, Mihaly Sandor, Budai Janos, Gal Iulika, Eresei Ferenc, Matefi Ianos, Otvo Ianos, Pass Ianos”. Nu generalizăm. Ungurii ne sunt superiori în civilizaţie. Unii dintre ei cunosc bine România. Sunt dintre unguri care sunt mai români decât românii. După un eveniment cultural sau folcloric, locul unde s-a desfăşurat spectacolul rămâne înfăşurat într-o mare curăţenie, la maghiari. Nu acelaşi aspect îl au şi locurile pe unde trec românii. Ungurii s-au trezit în 1956, au fost foarte uniţi atunci în lupta împotriva tancurilor ruseşti, a comunismului. Acel sentiment a rămas. Noi ne-am trezit greu în 1989. Şi am intrat imediat după Revoluţie într-o criză de dezbinare care îţi creează certitudinea că va fi nesfârşită. Dar nu putem, pentru nimic în lume, uita ura infinită a iredentei maghiare îndreptată împotriva românilor. Ce e de făcut?! După bestialitatea cu care i-au luat viaţa protopopului Aurel Munteanu, nu ne rămâne decât să concluzionăm precum Părintele Grebenea, fost deţinut politic şi martor al acelor ani, care scrie despre creştinismul ungurilor că este doar o faţadă sub care se ascunde barbarismul lor: „e o pânză subţire de mătase peste un trup încă păgân şi barbar”. Revenim cu întrebarea: Ce e de făcut?! În primul rând, să conştientizăm acest pericol aducându-l la cunoştinţa tuturor, în Ţară şi străinătate. Apoi se cuvine a încuraja cultura şi tendinţele fireşti şi specifice având drept ţintă o convieţuire armonioasă. Să convingem cu argumente creştine că liniştea înţelegerii e mai presus decât dreptatea. Singură liniştea între naţionalităţile Ardealului poate zidi un viitor paşnic. Vorba acelor ţărani ardeleni trebuie să o înţeleagă foarte bine şi maghiarii. În Ardeal proporţia etnică este de 5 români la un maghiar. În niciun judeţ maghiarii nu sunt majoritari. Nici în Covasna şi Harghita, dacă ţinem cont că secuii au o cultură parţial diferită faţă de maghiari. (Bibliografie: Fabian Seiche, Martirii şi mărturisitorii români din secolul XX; Ion Coja, Transilvania - Invincibile Argumentum) Categorie: OpiniiAparut in : Nr.365_24 martie - 6 aprilie 2017


» Călătorie în timp: sântilia voineşteană la anul 1868 şi încă nişte cuvinte
» Altă obrăznicie!
» Fenomenul de colonizare pe timp de pace prin landgrabing (acaparare de pământ) pune în pericol siguranţa naţională a României
» Hans şi Klaus